Despre copii

"Există un întreg proces de "infertilizare socială". Tinerilor le e transmis, mai mult sau mai puțin voluntar, mesajul că un copil e "scump". Adică îți ia tot: banii (că ai o grămadă de lucruri de cumpărat) timpul (că toată ziua stai numai cu copilul) libertatea (că nu mai stai "ca pe vremuri" să faci ce... Citește în continuare →

Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat de norii îi despică curg lacrimi din sângele lor, iubito; tu pansează-i dacă nu ai pică. Când sufletul îți spune a sa poveste albă de iarnă se ridică călduri din ochii tăi, iubito; topește-o dacă n-ai haină. Când mă gândesc la tine de parcă-ai fi ultima mea zi soarele arde... Citește în continuare →

Ușa

Mi-a trecut o idee frumoasă prin minte ... dar inima a stat deoparte.   Mi-a trecut un sentiment frumos prin inimă ... dar mintea a stat deoparte.   Trupul mi s-a lipit de suflet.  

Umbrele tale

Noaptea m-a prins iar Cu același gând la tine. În frigul camerei apar Umbrele tale pe sonatine. Muzica le dă formele, Eu le scriu poemele. Cu aceași pană de dor Ce de mult timp o ador. Dansați străine umbre În camera asta pustie. Nimeni n-o să știe A voastră stranie feerie. Doar crengile copacului Bătând... Citește în continuare →

Tomnaticul

Uite-o toamnă care mă privește din colțul verii Printre stropi, cadența frunzelor tăcute. Iar eu, Eu stau ca un făt tomnatic copt de timpuriu. Oh, nu te opri la mine cu ploile, domnișoară; Circulă prin fața anilor mei te rog. Caută în continuare ceilalți ochi. Nu te opri la mine.   Uite-o toamnă care se... Citește în continuare →

Despre frumusețe

"Te miri cum frumuseţea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculţi şi nu-i observi prostia, și tot ce-ţi spune ţi se pare inteligent. Vorbeşte şi se poartă oribil şi tu vezi în asta ceva drăgălaş. Dacă însă nici nu spune prostii, nici nu face lucruri urâte şi mai... Citește în continuare →

Ochi de apă

Nu mă privi printre culorile curcubeului. N-ai să înțelegi atunci nicio culoare tu, iubită ploaie de vară din privirea mea monotonă. Picătura doar materia pricepe. Aruncă peste mine un gând. Lasă-ți gropițele să se rotunjească de apă și astupă orbitele cu nori ca să nu le găsesc.

Creatorul în fața mâinilor

Mâinile acestea pot mângâia un motan, Spuse Creatorul privindu-le. Iar la o oră oarecare ar putea salva un om. Într-un anotimp alb, pustiu și geros Pot da o îmbrățisare călduroasă. Mâinile, te miri ce grozăvii Mari și frumoase pot face. De la semne de salut politicos, Strângeri de mână respectoase, Sau mai bine gesturi de... Citește în continuare →

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate Te strâng, te iau și apoi te lasă. Cad secerate de prea mult dor înverzit Pe coate, palme până la burice. Ce-ar mai putea să facă dacă Nu sunt chemate să dăruiască Atingerea ce încălzesc obrajii? Acum sunt reci. Au luat răceală de la privire. S-au molipsit și ei de timp... Citește în continuare →

Două busturi plouate

Cerul precum o cupă de apă plină Și-a vărsat puțin dulceața spre cină Legumelor și copacilor din grădină Cântându-le o seară bună în surdină. Melcii mirosind apă de ploaie Au și ieșit imediat la plimbare Să se-nfrupte cu nesaț din șuvoaie, Frunza verde lăsând-o la păstrare, La toamnă s-o primească și pe ea Cu rugăciuni... Citește în continuare →

Iată vine-un nor călare

Iată vine-un nor călare Pe a cerului cărare. Unul gri cam plin de lacrimi Ce te-ar îneca în patimi. Unde-i curaj și tărie Norul devine lăptărie Curgând spre pământ Ca un mic alb veșmânt. Te acoperă cu doctorie Și o cerească euforie. Devii o linie de culori Și te înalți spre valori. Însă dacă-ți lipsește... Citește în continuare →

Conduita pisicească

Cum soare-a mijit o rază Hop și Dora, acum e trează. Sare, miaună și scurmă nisip, De vrei să dormi nu-i deloc chip. Nu-i pasă de cele două ore Ce devin din ce în ce mai sonore. Somnul, pacea nu-și mai găsește Și simți în zi că iar ceva lipsește. Tot ce-i pe masă trebuie... Citește în continuare →

Timpuri cu vină

De ce să semănăm pe ogorul prezentului semințele trecutului nostru? Nu va crește nici o mână de viitor. Ploaia, cea cu darul vieții va ocoli orice speranță sădită de noi acolo. Să nu ne așteptăm să stăm bine la iarnă cu hambarul plin de viitor frumos dacă umplem brazdele cu acest soi de trai.

Poezie și proză

În ultimele luni am început să citesc mai multe cărți concomitent ceea ce pentru mine creează încă un mic disconfort. Acum pe lângă romane citesc și volume de poezii. De obicei încep o carte și nu mă las până nu ajung la ultimul punct. Dacă am început o treabă eu zic să o duc până... Citește în continuare →

Jocul de Marius Iordăchioaia

"viața este un dar al lui Dumnezeu dar lumea ți-l ambalează așa încât majoritatea oamenilor își petrec toată viața despachetându-l.   fiecare hârtie strălucitoare în care este învelit îți propune să continui jocul după regulile scrise de ea   mai întâi dezvelești darul de hârtie creponată a copilăriei apoi de posterele adolescenței de fotografiile de... Citește în continuare →

O, frumoasă mamă

O, frumoasă mamă ce ne ții uniți pe toți sub același cer pomeniți. Ai pe suflet o rană adâncă plină cu chin pe care noi o tratăm cu spirt ieftin de trei decenii, de la revoluția leucocitelor când cancerul ideologiei a fost înfrânt. Au rămas bucăți de boală, mamă scumpă. Dau târcoale la rană și... Citește în continuare →

Privește-mi ochii

Privește-mi ochii! Pe veci fi-vei în ei Un colț de romb sfârmat de-un verde aprins, O lipsă scursă dintr-un anotimp aproape stins. Printre tenebrele din pieptul meu cu dumnezei Zburdai pe valea aortei spre ventricul În căutarea unei alte comodități Poleită cu sticlă și de timp crăpată. Nu te-ai așteptat să mă găsești și pe... Citește în continuare →

Încă o zi (Zimzi)

O altă zi se mai zbate La ceas de noapte să vină pe lume. Hai cu curaj și secunde scurte, O'ndeamnă și luna plină de cer. Ucide ziua obosită de ieri, Ținteste-o cu timpul tău prezent, Ia-o de guler și arunc-o În istoria trecutului. Să șadă în rând cu celelalte În așteptarea apocalipsei zilelor Unde... Citește în continuare →

Doar cu tine

Tu ai început să bați înainte ca eu să gândesc. La revărsarea luminii tale din minune în pântecele mamei Doar Dumnezeu a fost martor. Inimă, inimă, surioara mea cea dintâi născută, Nu-ți întoarce trilul ce mă ține în viață. Doar cu tine îmi pot aduce aminte când greșesc.

O altă anatomie

Și unde mai nădăjduiești drăguțo dacă în timp ce vorbești cu hulă un vas de răutate îți plesnește pe marginea sufletului înecându-l? Cum te mai regăsești, cum mai scapi de hienele adunate la rana umedă ca s-o adâncească cu toți colții de regret trecând ca o sabie? Îți vor molfăi hoitul cu sete până la... Citește în continuare →

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi noi la ceas de după-amiază stăm și ne gândim la dragii de la seară cum privirea-n umbră o îndreaptă?   Ce ne facem căci se apropie noaptea? Timpule, ce din dimineți ne trezești în mijlocul zilei ne urmărești Și-n seară ne ții de urât în case,  ... Citește în continuare →

Scară spre cer

Pietrele acestea din zid vă cunosc cel mai bine. Știu tot ce ați pătimit și tot ce ați îndurat. Numai omul cu biciul în mână nu putea vedea cum șoapte spre Hristos zburau printre gratii ca celui ce ține biciul să i se ierte orbirea, să nu fie judecat prea aspru și să primească în... Citește în continuare →

Gânduri cu colți

Să uit, să uit, să uit de mine Să mă gândesc numai la tine, Pe banca noastră sub copăcei Unde cântau mulți gândăcei. Gândăcei cu flori pe aripi lungi Degeaba tot să vrei să îi alungi. La tine vin în zbor să îți arate Cum ochii sunt flori îndurerate. Din culoarea lor ți-ar da și... Citește în continuare →

Ea era

Lui Nicolae Grigorescu Ea era întotdeauna câte ceva. Era un cer pentru pământ, era o noapte pentru o nouă zi; o pădure de brazi în deșert. Ea pur și simplu era. Iar când se plictisea de a fi ceva, își îndrepta prezentul către mine. “Era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.”

M-am ales cu tine

M-am ales cu tine în viața sufletului. Lasă hârtiile, acelea se vor pierde, se vor fi ars de mult în neștirea de după vestejirea trupurilor noastre. Cenușă neagră, mânca-o-ar câinii albi. Sufletele noastre nu lasă cenusă chiar dacă sunt dimpreună cu al dragostei foc. S-au ales după rânduiala scânteii. În urma noastră rămâne doar o... Citește în continuare →

Vizitatori

Frunzele sunt vizitatorii copacilor. Vin când primăvara încalecă razele soarelui doar că să fugă grăbite printre strigătele toamnei. Le cheamă iarna în pământul singurătății să-i țină locul până s-o sătura și ea de oamenii bolnavi de aerul vieții. Mai bine să fii singură de una singură decât singură înconjurată de altele, spune o vorbă. Cele... Citește în continuare →

2014

2014   Francois Rabelais - Gargantua si Pantagruel Chretien de Troyes - Cavalerul Lancelot Orson Scott Card - Jocul lui Ender Homer - Odiseea Chris Simion - Ce ne spunem cand nu ne mai vorbim Arthur Schopenhauer - Aforisme asupra intelepciunii in viata Oliver Lauren - Delirium vol. 1 Jane Austin - Mandrie si Prejudecata... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Katherine's Blog

In Kate's World

%d blogeri au apreciat asta: