Un copac cu flori

„Cand privesc spre voi ades, pe pamint eu ma visez
Ca sunt un copac cu flori,
Si la drumul mare ies, c-un suris de frunze verzi,
Sa va-mbratisez in zori.
Unii trec mereu grabiti si nu vad ca infloresc,
Pentru ei adeseori,
Insa cei indragostiti si copiii se opresc,
Uite unc opac cu flori.

R: Un copac cu flori si un colt uitat de cer,
Un copac cu flori, este tot ce va ofer.
Un copac cu flori, sa va pot imbratisa,
Un copac cu flori, asta este viata mea.

Unde vad un geam deschis, noaptea pe cind voi visati,
Vin de flori cutreierat.
Si apar ades in vis, doar de va imaginati,
Ca exist cu-adevarat.
Numai tu iubita mea, nu apari la geam de loc,
Sa te pot imbratisa.
Chiar de inima mi-e grea, lasa-mi doar acest noroc,
Sa-nfloresc la poarta ta.”

Frumoase versurile lui Hrușcă. Versuri ce mi-au jucat în minte când am văzut acest copăcel minunat. Am rămas mut de frumusețea florilor. Din nou, din nou, din nou natura îmi reamintește câtă frumusețe poate exista în simplitatea ei.

Am aflat mai târziu de la o colegă că se numea Magnolie. Cât trăiești, înveți. E prima dată când văd asemenea copac și puteam să jur că acele flori mari sunt mini-lalele. Mi-am zis cu gura căscată „Mihai, trebuie să ai și tu un copac ca ăsta în grădina ta.” Nu știu dacă acele flori au și miros dar asta rămâne ca temă. Un alt motiv pentru a-l vizita.

O zi colorată. Pe lângă faptul că soarele te forța să guști cu nesaț din bucuria zilei și să zâmbești, acest copăcel a înflorito.