Mama

Mama, oglinda trecutului meu îndrăgit.
Copăcelul din inimă înflorit și aurit
De amintirile pline de sevă și spirit.

Mama, izvor de iubire și dragoste nesecată.
O zeița muritoare de moarte vindecată,
De un potop de afecțiune veșnic udată.

Mama, singura flacără ce nu se stinge.
Chiar și atunci când în inimă ninge
De ea tot nu s-ar putea nimic atinge.

Mama, cuvântul îmbrățișat de cuvinte.
Mireasma gustată de ale ei diamante,
De mici speranțe și sfinte sentimente.