Tu sau Dumneavoastră

Cu ceva timp în urmă a ajuns pe firul gândurilor mele și această întrebare: de ce folosim pronumele de politețe? de ce trebuie să arătăm că suntem politicoși folosind un dumneavoastră?

Conversația aceasta între Mircea Cărtărescu și Nichita Stănescu legată de acest subiect mi-a plăcut teribil.

„Tu, Nichita…

Când am stat prima dată faţă-n faţă cu Nichita Stănescu (mă simţeam de parcă aş fi stat la masă cu Eminescu sau cu Baudelaire) eram la restaurantul Uniunii Scriitorilor cu prietenul meu Traian T. Coşovei. Am fost atunci atât de intimidat de ochii albaştri, foarte depărtaţi, ai lui Nichita, încât vreo jumătate de oră n-am putut scoate o vorbă, lucru pe care el l-a luat drept o tăcere ostilă.

„Bătrâne, gata!” mi-a spus până la urmă. „Ai dreptate, sunt cel mai prost poet din lume. Dar hai să stăm de vorbă, totuşi, şi să ciocnim un pahar ca doi prieteni.” „Dar dimpotrivă”, i-am răspuns, „am tăcut fiindcă vă respect prea mult…” „Haide, lasă-l pe vă şi pe dumneavoastră. Zi-mi tu, bătrâne!” „Iertaţi-mă, dar nu pot…” Atunci Nichita s-a uitat la mine mai atent. „Ascultă, tu eşti credincios?” „Da, bineînţeles.” „Şi te rogi câteodată lui Dumnezeu?” „Da, uneori.” „Şi cum îi spui lui Dumnezeu când te rogi, Tu, Doamne, sau Dumneavoastră, Doamne?” „Tu”, i-am răspuns zâmbind, pentru că mi-am dat seama brusc ce vroia să spună. „Şi-atunci, dacă lui Dumnezeu îi spui tu, mie de ce-mi zici dumneavoastră? Hai, bătrâne, zi-mi Nichita, şi să fim sănătoşi…”

De-atunci, în puţinele momente în care ne-am mai văzut, m-am străduit să-i spun pe nume: tu, Nichita.”

 

Oare n-are Nichita dreptate aici? Chiar face un singur cuvant tot respectul pe care îl poți oferi unui om? În plus de asta, nici măcar lui Dumnezeu nu ne adresăm în acest mod, cu un cuvânt special creat pentru respect. Mi se pare că se creează conflicte invizibile, ne întărâtă spre inegalitate. Am primit vorbe urâte și pline de ură de genul „Băiete, vorbește-mi cu „dumneavoastră” că nu am făcut armata împreună” dar la ce folos? Dumneavoastră, Matale, Dumneata, Măria Ta, Înălțimea Voastră..etc sunt poate adresări de care nu avem nevoie.

 

2 gânduri despre „Tu sau Dumneavoastră

Adăugă-le pe ale tale

  1. Rugaciunea e si un act intim,raportul cu Dumnezeu a de alta natura decat cu oamenii. Egalitate nu exista ,pana si animalele au ierarhie.Formulele de politete au un rol foarte important in a stabili raporturi si a le mentine.De la „tov” a inceput fenomenul pana la a se abuza in asa masura ca orice mahalagioaica e „doamna” si din aceasta cauza si necesitatea tutuirii.Dar daca-i „dai nas lui Ivan el se suie pe divan”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: