Zăpada lui 11 ianuarie

Nu cred că sunt singurul care stă cu nasul lipit de fereastră și țintește cu privirea cât mai mulți fulgi de nea. E frumos afară. Ninge de câteva ore bune, chiar de la primele ore ale dimineții. Ca în fiecare an, după cum ne-a obișnuit, prea frumoasa noastră doamnă și-a început dansul. Fulgi mărunți acoperă tot ce ating în călătoria lor spre pământ. Unii se mai opresc pe blocuri, alții pe mașini, alții pe la cârciumi iar cei mai sentimentali și mai singuratici de fel, pe câmpii și dealuri.

Eu, unul îi prefer pe cei plini de amintirile copilăriei. Cei care mi-au oferit cu o generozitate nemaiîntalnită atâtea răceli, dureri de gât, tuse, degete înghețate, nas roșu și obrajori congestionați. M-au făcut să simt viața și să mă bucur de ea. Eu le mulțumeam construind oameni de zăpadă în gradina din fața casei. Cu chiu cu vai îi adunam pe toți laolaltă și începeau poveștile. Erau cam tăcuți. Îmi imaginam că sunt mai timizi și nu mă cunosc îndeajuns ca să vorbească cu mine, așa că îi așpteptam. Îi așteptam pană la primavară dar niciodată nu-mi răspundeau. Abia după ani, când m-am făcut mai voinicel am realizat că gura lor este astupată de mirarea pricinuită de minunata noastră grădină, lungă, curată, îngrijită împrejmuită de diferite tipuri de copaci, cu nucul bătrân și înalt pus paznic. Până și eu am rămas uimit. Aveam în fața ochilor o comoară, un peisaj de o frumusețe rar întalnită. Și atunci am tăcut. O liniște m-a cuprins. Copacii clătinându-se, păreau că au o dorință ascunsă, gândită prin vară probabil, de a se închina la pământ iar acum era momentul lor. Cerul cenușiu acoperit de un strat de ceață pare desprins dintr-o poveste. Povestea mea.

Și astăzi fac același lucru. Doar atmosfera și imaginea s-au schimbat dar ochii pot fi amăgiți. Gândurile te pot purta din nou acolo. Din când în când mă mai trezesc. Cine are ochi de văzut, să vadă iar cine are inimă cu care să simtă, atunci să simtă.

unnamed

Un gând despre „Zăpada lui 11 ianuarie

Adăugă-le pe ale tale

  1. M-ai emotionat… Da, amintirile copilariei raspandesc lumina peste tot ce traim, ciclic, zi de zi si vara de vara – iarna de primavara…Uneori ai impresia ca inveti mai mult cugetand la cum gandeai cand erai copil decat rumegand gandurile ‘adulte’ de zi cu zi.

    ‘Sa redevenim copii’ suna cliseic, dar luat in esenta e un proces ce merita redescoperit…pur si simplu pentru ca ne insenineaza vietile 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: