Viata de câine

 I
   Teritoriul furat si pisicosita
Undeva în Iasi, prin zona Alexandru cel Bun.

Câinii nu mai sunt la moda în partea asta a orasului. Nu. Cu totii s-au mutat în partea opusa acelei zone, prin Copou mai exact. Un coltisor de pâine în plus, un carton mai gros pe care îti odihnesti oasele, o mâna de copilas care sa te mângâie prin parc pe botic… asa s-ar zice dar adevarul este altul. Momentan umbla doar zvonuri dar eu cred ca stim cu totii care-i povestea. Asta e doar ce vor ei sa credem. Eu am teama. Mi-e frica ca s-ar putea întâmpla ceva îngrozitor cu aceste cuvinte. Nu de alta dar sa nu ajunga pe labute rele ca nu stiu cum o mai scot la capat si de data asta. Un proverb cainesc adaptat dupa cel al „zombilor” spune asa „Ce-i în labuta sau în gura nu-i minciuna.” De ce i-am numit pe animalele cu doua picioare zombi nu voi povesti aici ci in capitolul urmator daca nu cumva voi fi prins cu labuta pe creta. Daca ma prind, ma prind si pun punct la povestioara noastra care va ajunge probabil pe ghiara unei mâte afurisite, manca-le-ar puricii toata rautatea înascuta si transmisa din an în an, din mâta in mâta.
Am hotarat de comun acord sa plecam cu totii. Cu exceptia celor care fac parte din clanul „Laba rosie”, javrele acelea carora nu le pasa de nimic si care s-au inhaitat cu clanurile mâtelor ticaloase, toate celelalte clanuri au ajuns la concluzia ca nu se mai poate. Va ganditi de ce si-au pus acest nume ciudat la clan? Ce urmeaza sa scriu ar parea ca vine dintr-o distopie caineasca scrijelita acum cateva sute de ani de parintele cainilor întelepti, marele nostru cronicar Moldasium dar va asigur pe onoarea mea de caine cinstit si drept care îsi castiga farama de paine meritat ca este adevarat. Laba rosie este întradevar o laba rosie, nu este nici o metafora si motivul este unul usor de ghicit. Doar nu vanam noi alte animale si nu ucidem cu sange rece ca acele blestemate de pisici… Rosul reprezinta sangele care curge din pantecul soriceilor, saracii de ei ca tare amara soarta le-a mai pus pe coada Creatorul. Puteti reciti fraza de la un capat la altul ca nu va puteti minti la infinit. Sunt sigur ca ati inteles ce vreau sa explic… cum au ajuns cainii sa ucida… si pentru ce, pentru nenorocitele care umbla cu viclesugul in ochi. Nu s-a mai pomenit an de an cainesc ca un caine sa ucida soareci pentru pisici. Pentru ce atatea suflete sfarmate? Pentru ca si matele, calca-le-ar ghinionul pe coada, sa fure. Un pacat atrage alte pacate dragi fiinte. Sa furi din mana celui care îti da un pres unde sa dormi, o cutiuta cu apa iar alta cu mancare umpluta mereu, seara de seara si dimineata de dimineata? Stiu prea bine, am trait si eu zile bune pana mi-a murit prietenul Vasile cum îl striga celalalt tovaras care venea des pe la noi cu mancare buna. Despre asta voi povesti cu alta ocazie. Nu vreau sa pierd sirul gandurilor. Nu s-a mai auzit de cand e Iasiul ca un clan de caini, fiinta nobila, sa se coboare si chiar sa lucreze acolo jos cu vaduvele negre.

Pisicile, ploua-le-ar toata ziua, ne-au fript zilele si le-au mancat cu whiskas. Grea e viata de caine, sa stiti. Ce credeti voi, ca daca nu avem de studiat si de alergat dupa hartii cu care sa cumparam mancare noi nu avem probleme? Va înselati mai mult decat se înseala patrupedele cu sange de soricei pe bot cand cred ca ele sunt nestematele. Motanii sunt exclusi. De fapt ne întelegem binisor cu ei doar ca din ura pentru pisici, mai uitam cu cine vorbim. Se întampla chiar si în randul oamenilor, nu e chiar asa de grav.  Suntem de rase diferite, uneori ne întelegem bine iar alteori… din senin ne apuca boala, parca am fi cu totii turbati sau bolnavi de pisicosita absoluta în faza terminala. Nu e de gluma. La noi sare direct la ultima faza a bolii. Dar pe coada mea ca prefer sa mor într-un sant în fata parcului, umplut de pisicosite pe burta si pe gat decat sa accept pactul cu necuratul.

Dragi îmi sunteti fiintelor dar labutele ma dor de la scris iar ochii batrani îmi dau semnale de alarma. Miselus va linge pe maini cu respect si va ofera o arcuire de coada plina de bunatate si blandete.

Stati departe de pisici,

Miselus

Cat-Caught-Smuggling

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: