Nașterea unui sărut

Primul sărut dintre noi, un dans al iubirii a fost. Ne priveam frunțile cu ochii buzelor coborând spre tâmple și cu un salt scurt ajungeam pe nas apoi pe obraji. Evitam gurile. Ele erau poarta sfântă a lui Brâncuși. Lăsam răbdători tot ce-i mai bun pentru final. Făcui un semicerc până la bărbie dar n-am... Citește în continuare →

Reclame

Accident

După un accident cumplit de naștere, m-am ivit eu. După un alt accident de priviri, vorbe duioase și pași încrucișați ne-am întâlnit. După al treilea accident, umbra celui fatal, ne-am atins inimile cu dragoste și casa c-o pisică iar gurile cu cele mai tremurate sărutări. Ultimul accident ne-a lăsat ruginiți, goi, nepăsători la cântecul venelor... Citește în continuare →

Nu există îndrăgostiți

Nu există poeți. Există doar poezie. Ea este prezentă în unii mai mult și în alții mai puțin. (Poezia este o stare de spirit) Sunt de acord cu tine Nichita eu însă aș mai adăuga ceva: Nu există cântăreți. Există doar cântec care e mai prezent în unul și mai puțin în celălalt. Nu există... Citește în continuare →

Cele 8 vieți

Pisica Sara mi-a șoptit într-o noapte de august "Ți le dau ție, omule" și am tresărit. "Ce-mi dai tu, dragă Sara?" "Celelalte 8 vieți" "Nu le doresc" i-am răspuns răstit și repezit. "Fă ce vrei cu ele, sunt ale tale." și urmă o liniște neplăcută. "De ce pui tu povara asta pe bietul meu suflet?"... Citește în continuare →

Rău de frumuseţe

"Nu spun că a fost un noroc că te-am născut. Spun numai că a fost o minune. Caută să nu mori iubita mea, Încearcă să nu mori dacă poţi. Mie mi s-a dus viaţa, ţie ţi s-a dus norocul. Nu spun decât atâta, că noi doi am trăit pe globul pământesc." (Nichita Stănescu) Nu poți... Citește în continuare →

Cad îngeri

Drăguțo, cad îngerii din cer precum mama cerne mălaiul. Se prind de mână, și se iau de picioare, și de guler și de nas și-așteaptă soarele să vină. Un potop de lapte și tăceri, venit din rugăciunile norilor ne albește infinitul. Doar pentru a ne încălzi pe noi. Drăguțo, hai sub oghealul lor curgător, și... Citește în continuare →

Vocea inimii

O auzi dragă? Vocea ta a rămas, aici, în pereții camerei în care ni s-au întâlnit sărutările prima oară, precum sutele de liturghii în zidurile bisericilor. Îmi ține de cald. Tu o mai auzi? Îți mai aduci aminte de ea? În fiecare colt e-o vorbă bună către mine, către pisică, către viitor. Puțin păienjeniș ca... Citește în continuare →

E o datină

E o datină veche aici la noi, cam de când e luna și pământul, ca atunci când stăm de vorbă, eu cu tine, tu cu mine, să avem bucuria de a ne dezbrăca, de a ne lasa jos pe podea toate hainele grele de timp. Așa, în sufletul gol, nestingheriți unul de altul să ne... Citește în continuare →

Noi

Cine m-a strigat? Eu. Eu? Da, eu. Cine esti tu? Tu esti Eu. Atunci Eu sunt Tu. Auzi, Nu suntem cumva noi? Doar când ne iubim.

15 Ianuarie 1850

În urmă cu un an ți-am scris câteva rânduri. Nu multe dar pline de vibrație, tristețe că ai trăit așa puțin și fericire că ai fost printre noi, românii. De data asta îți scriu de bucuria nașterii tale. Spuneam atunci următoarele lucruri: Acum simt că nu pot să citesc oceanul de poezie lasat în urmă... Citește în continuare →

In essenza innamorato di immensa

Momentele când te regăsești foarte bine într-o poezie, într-o melodie, într-o persoană sunt minunate. Alungă sentimentul că ești neînțeles sau singur. Îți aduci aminte că nu ești primul om pe pământ. Cu mulți ani, decenii si chiar veacuri în urma ta au trăit alții care au simțit exact ce nu poți tu descrie acum. Mai... Citește în continuare →

Nu am timp

Nu am timp să o uit, Timpule. Abia am timp să mă gândesc la ea. "Dar cine a spus că sunt al tău ca să mă ai?" Așa-mi răspunse Tot ce există în zi, În noapte, în pietre, în flori, în noi. "Și de ce mă rog m-ai negat în timp ce stai de vorbă... Citește în continuare →

Mă las locuit

"Mă las locuit de o impresie sumară beată poate. Aseară desigur, aseară erau cu mine amintirile toate." Dragă Nichita, ne întâlnim din nou aici, printre cuvintele mele. Pesemne că am ajuns să-ți dau dreptate când ne îndemnai să ne mirăm. De mine, de el, de ea, de tine. Mă tot mir de atunci și nu... Citește în continuare →

Din amintire

Din amintirea trupului tău rămâne o piatră, Moarte Din amintirea sufletului tău rămâne o eternitate, Nemurire Din amintirea cuvântului tău rămâne un ecou, Ai grijă! Din amintirea faptei tale rămâne o urmă, Responsabilitate Din amintirea gândului tău rămâne un haos, Conștiința Din amintirea iubirii tale rămâne o durere, ... Din amintirea ta sunt și rămân... Citește în continuare →

Vederea chipului

Vederea chipului tău de vară Îmi înseninează toată iarna Gândului că ai plecat departe Printre hoți de suflete vii. Văd culoarea degetelor tale Slăbuțe și lungi ca razele soarelui Chemându-mi culoarea obrajilor Și aud glasul ochilor noștri cum Se strigă cu lacrimi de durere "De ce-ai plecat? De ce n-ai mai fi rămas..."

Arhitectura gândului

I-am povestit unui gând secretul nostru. Naivul de mine. Crezând că voi putea destăinui măcar lui Întreaga-mi apăsare și poveste de dor, Toată durerea se va împărți frățește, Ca de la gând de lut la gând de spirit. Dar gândul nu m-a înțeles și A mărturisit secretul tuturor gândurilor. Atunci te-ai picurat în mine cu... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Simply Vegan Delight

Preparate culinare fără carne, lactate şi ouă.

SeMaiÎntîmplă

Dacă nu mergeam în ziua aia la pîine, nu te-ntîlneam.

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

elenalalablog.wordpress.com/

Trăim împreună, dar fiecare dintre noi traieste singur. Venim aici nu ca sa ne atașăm unii de altii, ci ca să ne ajutăm unii pe alții. Schiarhimandritul Ioachim Parr

%d blogeri au apreciat asta: