In essenza innamorato di immensa

Momentele când te regăsești foarte bine într-o poezie, într-o melodie, într-o persoană sunt minunate. Alungă sentimentul că ești neînțeles sau singur. Îți aduci aminte că nu ești primul om pe pământ. Cu mulți ani, decenii si chiar veacuri în urma ta au trăit alții care au simțit exact ce nu poți tu descrie acum. Mai îndulcește durerea. O mai omenește și mai lasă din mână tăișul. Poate e și ea înduioșată.

Youtube: Emeric Imre – Noapte de unul singur

Emeric Imre – Noapte de unul singur

Versuri: Adrian Păunescu

„Aud un pian prin zăpezi cristaline

Și nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine

Chopin – un concert de pian oarecare

Și calea e lungă și noaptea e mare.

 

De iarnă mă satur, de plânset te saturi

Iubiri între noi în o mie de paturi

Și primăvăratec ninsori mai sfâșie

Voalul miresei în noaptea târzie.

 

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere.

 

In essenza innamorato di immensa

 

Se-aud ciudătenii și fiare în noapte

Și ninge himere și ninge cu șoapte

Mi-e dor ca de propria-mi copilărie

De tine – aceea ce n-a fost să fie.

 

Iar dacă ai fi dintr-o dată cu mine

Mi-ar fi totul altfel și nu mi-ar fi bine

Sunt fumuri pe case, iubiri sunt în case

Și cerul a fum si-a păcate miroase.

 

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere.

 

In essenza innamorato di immensa

 

Pendula ca ștreangul de moarte e gata

Se mișcă de parcă mă strânge cravata

Ma târâi pe coate, te caut pe pernă

Și noi ce spuneam că iubirea-i eternă.

 

Și uite ce grabnic se-arată și trece

Și sângele-n rana lovită e rece

Aud un pian, un Chopin de departe

De care n-am parte, de care n-ai parte.

 

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere.

 

Asa cum acum când ești dusă departe

Bufnește-un pian prin ulucile sparte

Și-o luna roscată însângeră plopii

Iar eu cu nimic nu mai pot să te-apropii.

 

Și cad în genunchi lângă focul ce moare

Și vreau să-l intreb de mai e vreo scăpare

Și el îmi răspunde cu-n sclipăt spre ușă

Și-mi lasă în palme o caldă cenușă.

 

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere

Te-aș cere-napoi, însă n-am cui te cere

Și restul e numai Chopin și tăcere”

 

In essenza innamorato di immensa

In essenza innamorato di immensa

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: