Dorință

Tălpile noastre se iubeau seară de seară sub pătură.
Cu călcâiele aprinse de dragoste
și degetele timide de atingere
își apropiau șoaptele calde.
Gurile deveniseră invidioase.
Întorceau buzele triste și suspinau
“Ce mai iubire pe ele, dragă surată.”
“Las’ c-o veni dimineața și le-o despărți pământul” râse cealaltă.
“Da, dar până când? Seara se întorc de unde au plecat.”
“Om putea oare vreodată să iubim și noi așa?”
“Noi, gurile, suntem de viță nobilă.
Noi suntem sus, la înălțime.
Tălpile, jos, în mizerie.
Noi trebuie să fim iubite, nu să iubim.”
“Și totuși, dragă surată, parcă aș vrea să devin și eu o talpă…
măcar pentru o noapte.”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: