Răbdare

Trăia odată o baba și un moș. Baba avea o fată din prima căsatorie iar mosul un băiat. Baba îl ura foarte tare pe băiatul din prima căsătorie a moșului și-i voia numai răul.

Avea baba aceasta o vițică fermecată. Pentru că băiatul moșului o iubea, bătrâna i-a pus gând rău ca s-o omoare. Vițica a simțit și i-a spun băiatului:

– Ai grijă, baba are de gând să mă omoare într-o bună zi. Dar nu te întrista. După ce nu voi mai fi să-mi iei cornul ăsta drept pentru că e fermecat și vei vedea că îți va aduce mult bine în viață.

Baba până la urmă taie vițica iar băiatul se îneacă în plâns. Era distrus sufleteste dar i-a rămas cornul. Și-a adus aminte că trebuie să sufle, și-a suflat. În acel moment au apărut 300 de vaci pe câmp. S-a veselit băiatul de minunea ce-o adusese cornul fermecat și se gândea în sinea lui cum le va aduna el singur pe toate.

A venit atunci dracul și a zis:

– Las’ că te ajut eu să aduni vacile dar cu o singură condiție. Doar dacă promiți că nu te vei căsători și vei fi al meu.

Cu trecerea timpului a uitat promisiunea. A crescut mare și s-a hotărât să se căsătorească. În ziua nunții a venit dracul zicând:

– Am venit să te iau.

Mireasa, o fată frumoasă ca-n povești, nu înțelegea ce se întâmplă iar dracul mai adăugă:

– Pentru că avem un contract și trebuie să-l iau.

Erau disperați. Nu știau ce să mai facă. Toată lumea rămase împietrită. Nimeni nu spunea o vorbuliță. Până la urmă, o promisiune e o promisiune și trebuie respectată. Tănărul de odinioară ce făcuse legământul nu găsea nici o soluție și se gândi că numai o altă minune, precum cea de atunci cu vacile, îl mai poate scăpa de drac. Și în acel moment de tăcere absolută, o voce subțire se auzi de pe masă. Era pâinea care îi zise dracului:

– Te rog să mă asculți. Eu am fost un bob de grâu. M-au băgat sub pământ și a venit gerul, frigul și am răbdat, rabdă și tu. Și am ieșit spre lumină primăvara și au venit ploile, vânturile și am răbdat, rabdă și tu. Și a venit căldura si m-a ars iar apa îmi lipsea și am răbdat, rabdă și tu. Și m-au secerat tăranii și m-a durut și am răbdat, rabdă și tu. Și m-au luat cu furcile și m-au băgat în căpițe. Caii m-au calcat în picioare, m-au dus la moară și m-au strivit și m-au băgat în cuptor. Am răbdat, rabdă și tu.

Și-i mai spune dracului:

– Rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, rabdă, și de la atâta răbdare dracul a plesnit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: