Spală un pic ochii cu albastrul cerului,
Lasă-ți mâinile mângâiate de iarbă,
Nările umpleți-le de mirosul florilor.
Doamne, ce frumoasă e casa noastră.
Privirea lungește-o cu zborul unei păsări,
Dă-le urechilor din cântecul lor ceva,
Gusta și un clei de pe scoarța copacului.
Doamne, ce frumoasă e casa noastră.
Vântul să-ți povestească călătoriile sale,
Apa cu câte pietre a stat la taclale,
Norii cum norii se-ntrec în forme.
Doamne, ce frumoasă e casa noastră.
Uite ce frumos e și acest chip,
De-o seamă cu al meu în toate.
Cum are grijă de toate ce le are.
Doamne, ce frumos e și stăpânul casei.
Reclame
Lasă un răspuns