Amintiri de Paști

De cum am coborât treptele, un albastru imens mi-a cuprins privirea. Soferul se grăbea să-mi ia bagajele de la spate și a trebuit să-mi închid o clipită ochii ca să mă pot întoarce spre spatele microbuzului. Ce se întâmplă cu tot oceanul ăsta ceresc, Doamne? Nu era urmă de nori. Albastru era la el acasă. Se simțea în largul lui. Vedeam totul. Puteam să-l cuprind cu o singură privire fixă, fară să rotesc capul. Atunci mi-am spus în gând că sunt ACASĂ. Niciun bloc gri și urât, niciun supermarket care să altereze imaginea Creatorului. E perfect, e cerul copilăriei după care tânjeam de atâta timp. Trebuia să îl admir. Dacă ar fi existat doi sori, unul la răsărit și altul la apus, i-aș fi putut cuprinde pe-amândoi. Ce dezmierdare pe suflet, ochi, sentimente. În ultima mea zi acasă, tot acest cer m-a ținut cu sufletul îndreptat spre el.

Îi spun mamei că se aud păsările. Gata cu zgomotul mașinilor, al manelelor și al înjurăturilor. Îmi face apoi semn spre cer și îmi aduce aminte că nu sunt orice fel de păsări. Sunt rândunelele care au plecat toamna trecută în țările cu soare vesel și s-au întors unde le e inima. Îmi place să cred că s-au întors de prea mult dor. Casa mamei au binecuvântat-o demult cu un cuib și multe generații de minuni cu gura căscată după un viermișor am văzut. E casa lor, construită, rămurică cu rămurică. Cum să nu le fie dor de ea. Și nouă ne este în fiecare an dor de ele. Până și pisicile din curte le așteaptă cu nerăbdare dar nu știu să vă spun dacă din iubire sau pentru o vânătoare. Zboară mult în jurul casei și când obosesc aterizează cu gheruțele pe câteva fire, mult prea departe de iubirea neastâmpărată a pisicii, și încep a cânta despre călătoriile lor. Noi suntem prea ocupați cu grijile și mâncarea ca să fim atenți la ele. Totuși nu se supără. Mâine o pot lua de la capăt. Am deprins odată, în timp ce priveam la soare, o frântură din balada lor. Spuneau că o casă nu este un loc ci un sentiment. Iar sentimentul le-au ghidat ca un GPS dar cu mult mai avansat decât al nostru și vechi de când e lumea, spre un loc. Casa noastră.

În această noapte de Paști a anului 2018, s-a întâmplat ca eu să fiu pus să bat toaca. Acolo, pe o colină mai îndepărtată, pesemne că Dumnezeu a vrut ca eu să descopăr și mai mult din taina creației Lui. Cerul și rândunelele m-au dat gata dar stelele m-au făcut knock-out. A fost cireașa de pe tort a anului. Departe de lumea dezlănțuită, de orice lumină artificială, noaptea dansa printre noi iar stelele păreau a fi niște spectatori tăcuți, respectuoși, fără să scuipe semințe sau să bea bere la pet-uri. Am ridicat privirea și am împrumutat din tăcerea lor. Uneori cuvintele nu-și au rostul. A fost un moment de uitare a existenței. Nu poți să reacționezi. Privești și pui în cutia cu amintiri. Nu tot ce ai trăit are dreptul să ajungă amintire. Există acea esența de suflet care decide când este momentul potrivit. Stelele mi-au oferit acel concert al luminilor ce a fost transfigurat într-o fracțiune de secundă într-o amintire vie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: