Focul iubirii

Nu mai rețin dacă următorul paragraf a fost scris de mine sau nu. L-am găsit în folder-ul meu cu gânduri, însă până la urmă important este să înțelegem ceva la sfârșit.

Există un foc al iubirii și al rugăciunii, dar există și un foc al păcatului şi al patimii. Primul este aprins de Duhul Sfânt și aduce în inimă o căldură optimă și o desfătare sufletească iar cel de-al doilea este aprins de demoni și aduce o fierbințeală care arde sufletul și îi produce chin și tulburare.

„Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins!” Luca 12,49

N-am putut să nu mă gândesc la ceea ce numim noi „îndrăgostire” când am citit cuvântul „fierbințeală”. Problema a trebuit să fie pusă un pic la murat în mașina meditației. Cam cu șașe luni în urmă am ajuns la concluzia că a fi îndrăgostit nu este nimic rău în sine, scopul fiind cel de a te avertiza că acea persoană îți este foarte dragă, însă devine o cădere când ne lăsăm copleșiți și refuzăm să ieșim din cercul patimii, fiind convinși până în măduva oaselor că e real, că e dragoste. De asta și trece după o perioadă atât de scurtă, de dragoste mare ce e.

Adevărata îndrăgostire am aflat-o întâi citind un articol scris de un părinte unde explica că paradoxal, îndrăgostirea adevărată survine după ce iubim, deci după o bucată de timp. Și cel mai plăcut lucru e că spre deosebire de cea pe care o credem noi a fi „îndrăgostire”, acesta nu te mai lasă. Nu are timp, o lună, două, trei. Rămâne ca o stare permanentă de liniște interioră și sentiment că Dumnezeu este pe aproape, că lucrează cu meșteșug prin cei doi.

În concluzie, cred că trebuie să fim cu mare băgare de seamă când simțim că ne „îndrăgostim” pentru a nu ajunge la chin. Îl iau ca pe un avertisment venit de undeva că acel om îmi este drag și punct. Putem spune că e primul obstacol spre o îndrăgostire adevărată, pasul 0.

Că tot citisem minunatul „Faust” a lui Goethe zilele trecute, am dat peste o poezioară tare drăguță și plină de tâlc 🙂

 

„Ce faci Catinco, pe la poarta

Drăguțului în zori de zi?

Ca fată el te ia-n primire,

Ca fată însă n-ei ieși.

 

Bagă de seamă, când iubești,

La poarta mândrului nu sta.

De s-a făcut, atunci adio

Și noapte bună, fata mea.

Bagă de seamă că e hoț

Drăguțul tău – nimic nu-i da,

Iubește-l, dar nimic nu-i da

Făr’ de inel la mâna ta.”

Acrylic Painting | Handprint Soul for Landscape Acrylic Painting Ideas

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: