Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă.
Acolo, în emisfera frunzei verzi,
unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere
ca niște antilope însetate de viață.
Știau ochii crocodililor din râu
și totuși alegeau jumătatea de moarte.

Acum râul a secat până la piatră.
Numai schelete de crocodil,
ochi de lumină din cranii.
N-a mai rămas nimic pentru închegare –
doar amintirea culorii,
și asta, doar pentru cei ce o știau.

Nicio antilopă. Niciun crocodil.

Ca să umplu râul te-am ales,
te-am ales pe tine dragă noapte
să curgi în locul lui prin secetă.
Ești mai caldă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: