Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă.
Acolo, în emisfera frunzei verzi,
unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere
ca niște antilope însetate de viață.
Știau ochii crocodililor din râu
și totuși alegeau jumătatea de moarte.

Acum râul a secat până la piatră.
Numai schelete de crocodil,
ochi de lumină din cranii.
N-a mai rămas nimic pentru închegare –
doar amintirea culorii,
și asta, doar pentru cei ce o știau.

Nicio antilopă. Niciun crocodil.

Ca să umplu râul te-am ales,
te-am ales pe tine dragă noapte
să curgi în locul lui prin secetă.
Ești mai caldă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Simply Vegan Delight

Preparate culinare fără carne, lactate şi ouă.

SeMaiÎntîmplă

Dacă nu mergeam în ziua aia la pîine, nu te-ntîlneam.

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

Ziarul Minciuna

Minciuna este o boală pe care o vindecă adevărul. Poezii, gânduri și eseuri.

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

%d blogeri au apreciat asta: