Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă.
Acolo, în emisfera frunzei verzi,
unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere
ca niște antilope însetate de viață.
Știau ochii crocodililor din râu
și totuși alegeau jumătatea de moarte.

Acum râul a secat până la piatră.
Numai schelete de crocodil,
ochi de lumină din cranii.
N-a mai rămas nimic pentru închegare –
doar amintirea culorii,
și asta, doar pentru cei ce o știau.

Nicio antilopă. Niciun crocodil.

Ca să umplu râul te-am ales,
te-am ales pe tine dragă noapte
să curgi în locul lui prin secetă.
Ești mai caldă.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

n-icoane

to be... yellow

Simply Vegan Delight

Preparate culinare fără carne, lactate şi ouă.

SeMaiÎntîmplă

De obicei rîd, dar uneori nu.

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

%d blogeri au apreciat asta: