Zmeul înfrânt

Era o zi înnorată de iunie. Dar ăsta era cel mai neînsemnat detaliu pentru că sărbătoream cu toții o zi importantă. Orice vară vine cu lacrimile sale curgând zile întregi pe obrazul cerului dar în acea zi lacrimile erau de bucurie. O zi frumoasă pentru țara noastră;  ziua în care s-a născut limba română și asta era de ajuns ca totul să fie plin de soare în sufletele românilor.

Am avut în acea azi un sentiment de viață minunat și asta într-un moment foarte neașteptat. O căldură interioară și bucurie că iubești, că poți să vezi, să te bucuri, un amalgam de sentimente amestecate în toate culorile, ce să mai adaug. Precum Thomas Mann, care nu putea descrie muncile ghenei prin gura necuratului în “Doctor Faustus”, în același mod nici eu nu îl pot descrie decât folosind cel mult câteva metafore și simboluri.

Mergeam pe strada puțin umedă privind atent la trotuar ca nu cumva din greșeală să las vreo familie de melci fără un membru. Ajung pe un pod și privirea mi-e furată de cum a crescut iar Bahluiul. Ori de câte ori crește eu stau și mă mir. Mi se pare un fenomen straniu cum se poate observa așa limpede diferența de cum era acum câteva zile, când pietrele se arătau tăcute la fundul apei și acum, când aproape un metru în plus de apă acoperă și scurgerile mici din plăcile laterale. Desigur că mă opresc pe pod să admir totul încetul cu încetul, fără graba mersului.

Aici începe minunea. Undeva pe partea dreaptă a râului, o mama și fetița sa. Memoria a facut apel imediat la doua persoane dragi însă nu despre asta este povestioara. Obiectul jocului. Mama ținea în mână un zmeu. Un zmeu de hârtie ca cel din copilăriile noastre. Doamne, ce imagine, ce bucurie. Mi-am zis că mi-ar fi plăcut să fiu pictor ca să pot imortaliza imaginea și pe hârie, nu doar în memorie. O fotografie nu s-ar fi potrivit și se va înțelege în ceea ce urmează să spun de ce.

Vântul gâdila zmeul la fiecare 2-3 secunde. Fetița era toată un zâmbet. Zmeul zbura odată cu ea iar mama se bucura de bucuria ei. Mi-am zis că Făt-Frumos a biruit din nou însă nu în fața zmeului de hârtie (pentru că acesta era evident din neamul zmeilor buni la suflet) ci în fața zmeului virtual. Inamicul numărul unu al copiilor din zilele noastre. Nici telefonul, nici tableta, calculatorul și nici măcar vremea instabilă, când de obicei oamenii rămân în fortărețele triste urmărind cu ochii obosiți zeci de episoade din seriale nu au putut răzbate în fața zmeului de hârtie. Ce zmeu mare și frumos! Ce bucurie. Parcă aș fi vrut să merg la ei, să-i rog să mi-l împrumute și mie 5 minuțele, să-i desfac și eu aripile, să redevin și eu copil alături de ei. Simțeam că o poză virtuală ar fi însemnat să distrug toată imaginea… nu mai spun nimic.

Felicit mămica care a ales să ofere fetiței sale un zmeu adevărat și nu unul din desene.

tumblr_kuu1dxcu301qztsrto1_500_large

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: