2014

2014

 

  1. Francois Rabelais – Gargantua si Pantagruel
  2. Chretien de Troyes – Cavalerul Lancelot
  3. Orson Scott Card – Jocul lui Ender
  4. Homer – Odiseea
  5. Chris Simion – Ce ne spunem cand nu ne mai vorbim
  6. Arthur Schopenhauer – Aforisme asupra intelepciunii in viata
  7. Oliver Lauren – Delirium vol. 1
  8. Jane Austin – Mandrie si Prejudecata
  9. Paulo Coelho – Veronica se hotaraste sa moara
  10. Liviu  Rebreanu – Adam si Eva
  11. Joan D. Vinge – Cei 47 de Ronini
  12. William Golding – Imparatul mustelor
  13. Emile Zola – Nana
  14. Guillaume Musso – Fata de hartie
  15. John Green – Sub aceeasi stea
  16. Ionel Teodoreanu – Lorelei
  17. Gib M. Ibraileanu – Zilele si noptile unui student intarziat
  18. Ion Creanga – Amintiri din Copilarie, Povesti, Povestiri
  19. Franz Kafka – Castelul

Trec în noul an cu o carte începută în trenul spre Vaslui. M-a prins de la prima pagină. Am regretat mai târziu faptul că am subliniat paragrafe întregi cu un marker galben de parcă era un curs de la facultate și nu o carte. Creierul meu ajunsese cumva la concluzia că e un fel de Doctor House dar în citit. Picior peste picior, privirea pe deasupra ochelarilor ca să admir natura. De ce Dumnezeu făceam aceste gesturi în fața unor străini și mai ales că eu am miopie, deci nu vedeam nimic pe geam fără ochelari, nu-mi pot explica. Oricum, o carte deosebită ce merită atenția noastră.

Din Cavalerul Lancelot pot spune că mi-a plăcut mult ideea mesei rotunde care simbolizează egalitatea, respectul reciproc indiferent de rang. Găsisem cartea la un anticariat și am dat o sumă frumușică pe ea. E destul de rară, nu prea se mai găsește de cumpărat.

Din Jocul lui Ender am rămas doar cu sfârșitul în amintire care e într-adevăr mind-blowing însă nu o recomand. Viața e prea scurtă pentru a citi cărți slabe, sfat pentru Mihăiță din 2014.

Urmează una caldă alta rece. Greu de explicat cum a urmat după „Odiseea”, un titan al antichității, musai să o citești, o carte precum „Ce ne spunem când nu ne mai vorbim”. Să mă scuz spunând că m-a atras titlul.

Urmează din nou o schimbare de temperaturi în aceași ordine, de la cald la rece. Arthur Schopenhauer a fost cireașa de pe tort a anului 2014. Pagini întregi subliniate cu creionul mecanic ca mai apoi să fie transcrise în „Carnețelul de înțelepciune”. Gândirea filosofului german, stăpân pe fiecare sentiment, gând, trăire, emoție și mai ales pe voință și-a pus bine amprenta asupra mea. M-am dedicat mai mult meditației. Primul „exercițiu” asupra voinței a fost controlul rațional (din păcate nu și spiritual, asta am aflat mai târziu) al furiei, a tensiunii nervoase. Abia așteptam să mă enerveze vreun coleg la facultate ca să practic. Mă simțeam ca un diletant în tainele cunoașterii de sine. Dacă o recomand nici nu intră în discuție.

După ce am citit Nana lui Emile Zola am decis ca acest nume să rămână în familie. Are o simplitate melodică în pronunție ce îmi place. Ciudat lucru. După o dispută cu mama care era adepta unui nume de câine mai cunoscut cum ar fi Molda, Grivei, Azorel, Nana a învins. Să nu credeți că i-am pus acest nume pentru că Nana era o cățea. După ce am citit carte a urmat o prostie din partea mea. Am aruncat cartea în foc. 451 de grade fahrenheit, ce să mai… Era o carte din biblioteca mamei. Avea paginile galbene, scrisul îmbătrânit și puțin șters de vreme, ruptă pe alocuri. Mi-am zis că generația următoare n-o să mai atingă relicva asta. Nici prin gând nu mi-a trecut de un anticariat sau pur simplu o donare. Păcat de ea.

„Lorelei” a fost a fost a doua cireasă de pe tort. Aș reciti cartea asta cu mare drag oricând. E ca o poezie lungă în proză. Lungă de câteva sute de pagini. Plină ochi de metafore, epitete, personificări unse cu viață. Figurile de stil sunt la ele acasă.

Am încheiat anul la gura sobei, cu pisica în brațe citind una din capodoperele lui Kafka. M-a pus serios pe gânduri. Nimic nu pare a fi ceea ce este. Misterul e pretudindeni și singurul care ar putea da un răspuns la tot ce se întâmplă e însuși autorul sau poate întunericul din cameră.

nature-grass-leaf-green

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: