Poezie și proză

În ultimele luni am început să citesc mai multe cărți concomitent ceea ce pentru mine creează încă un mic disconfort. Acum pe lângă romane citesc și volume de poezii. De obicei încep o carte și nu mă las până nu ajung la ultimul punct. Dacă am început o treabă eu zic să o duc până la capăt. Așa mă motivez să aleg cărți bune, să mă informez bine înainte si cred că e un fel de auto pedepsire în caz că aleg o carte „de duzină”. Cum am mai zis undeva, viața e prea scurtă pentru cărți slabe.

Până acum de un lucru sunt sigur. Mi-am dat seama că durează mult mai mult decât m-aș fi așteptat să citesc o carte de poezii decât un roman. N-am terminat de la cap la coadă niciun volum de poezii. Am citit doar pe sărite indiferent de autor. Mă gândesc acum că poate ar fi fost chiar un pic chinuitor să încep doar o carte și aceea să fie un volum de poezii. Sunt genul de cititor căruia îi place să dea atenție oricărui detaliu, oricărui cuvânt.

Explicația la ceea ce spuneam în paragraful de mai sus este următoarea: poezia creează o stare de contemplare și te trimite pe aripile meditației. După ce citești o poezie în 50 de secunde, este posibil ca apoi să mai petreci vreo 5-10 minute cu ochii ațintiți în tavan încercând să înțelegi nemurirea sufletului. Dacă crezi că nu ești capabil să îți dai seama singur de ceea a încercat să spună autorul, îți creezi propriul tău film. Adică aduci o interpretare din experiența vieții tale și o transpui în poezia din fața ochilor.

Pe de altă parte la un roman se întâmplă mai rar să te oprești si să meditezi pentru că conține și multe descrieri, caracterizări pe care le trecem cu vederea. Le frunzărim cum s-ar spune. Desigur că sunt și excepții, pe care le îmbrățișez cu cel mai mare drag. Citind Dostoievski și Hermann Hesse (până acum foarte puțin din păcate), mi s-a întâmplat acest fenomen foarte des. Să citesc câteva fraze și să mă opresc. Să mai citesc câteva fraze și iar să mă opresc. Trebuia o pauză de gândire de parcă procesorul era supra-încărcat altfel riscam să pierd tot firul. Geniile.

photo-1513270327160-516b92ed40e9

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: