Despre viața prieteniei

Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi alte organisme, alte suflete cărora să vă puteţi deschide, pentru a primi sau a da bucurii, dureri, experienţe de tot felul. O prietenie care durează o viaţă întreagă este, pentru mine, un miracol. Poate să fie o simplă obişnuinţă şi atunci e tristă şi neinteresantă. Dar poate să fie şi o „căsătorie spirituală”, un miracol propriu zis. Unirea sufletească s-a făcut, atunci, peste graniţele omenescului.

Mircea Eliade

 

Cu câțiva ani în urmă am dat de acest citat frumos a lui nea Mircea. M-am gândit de curând la această viață a prieteniei, din păcate scurtă de cele mai multe ori, și m-am întrebat cât înseamnă? Cât durează această creștere? Un an, un deceniu? Depinde oare de cum gândim sau de circumstanțe cum ar fi distanța, faptul că ne facem o familie și punem prietenii pe un loc secund?

Din experiența mea am observat un lucru. O prietenie crește până când unul din cei doi este supus unei schimbări mai mari și nu tocmai morală. Ori una care te afectează. De acolo se pune un zid, un punct. Urmarea este stop cardio respirator. Se încearcă resuscitarea prieteniei un timp până când intră în comă. Simți că ai avut un lucru în comun și l-ai pierdut. Suferi că nu mai este. Te îndepărtezi și cauți oameni cu care ai acel lucru în comun. La fel și în cazul celeilalte persoane.

Ce este frumos într-o schimbare în bine este că bucuria este împărțită. Nu poți spune “mă simt afectat că un prieten a reușit să renunțe la fumat” decât dacă ești idiot; mă bucur pentru el. Însă invers ar fi diferit. Prietenul X își oferă plămânii pe tavă acestui viciu. Îl înțelegi și îl accepți dar simți că un fir roșu s-a rupt iar acel lucru în comun nu mai există: faptul că amândoi erați nefumători. Acesta e doar un exemplu din viața mea.

Cineva spunea că o prietenie începe cu “Aaa, și tu?”. Gusturi în comun. Un sportiv va evita cel mai probabil să aibă de a face cu un bibliotecar având în vedere că sunt extreme și subiectele nu ar fi prea bogate sau la fel de interesante pentru amândoi (există și excepții, desigur!).

Ne schimbăm.

kevin-gent-219197-unsplash

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: