Aripile în dar

Am ținut aripile îngerului în mâini

Până mi s-a ars pielea cu lumina lor.

Ochii mi-ar fi ieșit din orbite,

Un centimetru să se apropie de ele

Și era de ajuns.

Inima mi se rostogolea amuțită în piept

Lovindu-se de toate sentimentele colțuroase.

Gândul a rămas în răcoarea nopții.

Trădând încrederea frumosului,

A cugetat:

Ce-ar fi să le strivesc? Aici, acum?

Ce să fac?

Ce să nu fac?

 

Am vrut!

Și n-am putut..

N-am putut să le iau strălucirea.

Mâinile atunci au întrebat confuze:

Nu putem să le ucidem pentru că suntem prea slabe

Sau pentru că suntem într-atât de puternice să nu o facem?

taneli-lahtinen-1075563-unsplash

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: