Un străin

M-ai iubit ca pe-un frumos crin

Ca apoi să mă lași ca pe-un străin,

M-ai lăsat cu o lungă îmbrățisare

Plină de lacrimi și multă schimbare.

Nu înțelege inima ce-i frumusețea

Decît cînd își pierde tinerețea

Și din tot ce a avut, vezi cum suspină?

Vrea să revină, să nu-i mai fie străină

Nicio tulburare pe valurile sîngelui,

Spre ea să vină doar gradele viului

Să îi arate că încă se mai poate trăi

Chiar dacă abia mai poate grăi.