Ne naștem, trăim, murim

Mi s-a întâmplat astăzi ca un prieten bun să mă supere îngrozitor, până la modul în care m-am înroșit de furie. Îmi simțeam capul ca un vulcan gata să erupă și să distrugă tot în jurul lui. Fiind însă din categoria oamenilor pe care îi respect mult și vreau să-i țin aproape, am făcut tot... Citește în continuare →

A fi și a simți

Sunt cel mai bogat din lume! Palate, bani și mari sume În mâini și pe hârtii au nume.   Grămezi de aur stau să mă îngroape Și un mare câine îmi e aproape Cu caninii ascuțiți ca un ghimpe.   Dar la ce-s bune toate acestea Dacă nu am aproape dragostea? Pe toate le va... Citește în continuare →

Aripile în dar

Am ținut aripile îngerului în mâini Până mi s-a ars pielea cu lumina lor. Ochii mi-ar fi ieșit din orbite, Un centimetru să se apropie de ele Și era de ajuns. Inima mi se rostogolea amuțită în piept Lovindu-se de toate sentimentele colțuroase. Gândul a rămas în răcoarea nopții. Trădând încrederea frumosului, A cugetat: Ce-ar... Citește în continuare →

Toamna în grădină

E toamnă în grădina mea. Cireșul pare un brad cenușiu Împodobit cu globuri colorate, Verzi, verzi, galbene, roșii. Nucul e și el împodobit cu ciori Via cu nostalgia ciorchinilor Pământul cu pisoi negri jucăuși Aerul cu gâzulițe, aer de rămâi aici, Cerul cu norii îmbrăcați în ploi reci. Iar eu, eu stau aici, în fața... Citește în continuare →

Eu nu am timp

S-a așezat aceași pasăre cu ochi verzui Pe cea mai groasă creangă a inimii Ce duce până-n codrul cu gânduri, Și două zile a șoptit neîncetat bătăilor   Eu nu am timp. Timp să-ți vorbesc. Timp să te-ascult. Așa cum o făceam demult.   Și-atunci de ce mă vizitezi Când ea palpită ca nebuna Sub... Citește în continuare →

Moment

Vine acel moment în viață Când o dimineță măiastră Te sărută ca o mamă pe frunte Cu ideea unei obișnuințe Că ceilalți de lângă tine Vor pleca spre alte locuințe. Nu mai este atâta tragedie... Sufletul s-a obișnuit deja Cu această pseudo-viață Iar fără sau cu puține lacrimi Spui că asta a fost să fie.... Citește în continuare →

Amintirea unor ochi

Ne-am găsit întâmplător la poarta cimitirului cu amintiri. Mirați de ochii noștri ajunși prea devreme acolo, ne-am trimis privirile departe, eu spre cerurile verdelui tău, tu undeva pe eșarfa mea vișinie.   Apoi ai intrat cu pași mărunți în cimitir; Și nici un înțeles senin nu mi-ai întors.  

"Jertfa este atunci când sufletul porunceste trupului să moară pentru valori mai mari ca el." - Sf. Nectarie de la Eghina.

Îndrăgostiții nu vorbesc

De fluturii s-ar adăpa din mine Ar înnebuni complet de tine. Prin suavele corpuri de catifea Toti ochii te-ar putea vedea.   Zboară în cercuri prin stomac Și simt că sunt acolo de un veac, Asteptându-te să îi trezești Cu inima ta să-i încălzești.   Explozie de gânduri frumoase Înconjoară aripile grațioase, Aer și foc... Citește în continuare →

Despre viața prieteniei

Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi... Citește în continuare →

Cine l-a găsi, al lui să fie

Ați auzit de timpul acela care și-a pierdut viitorul? Și-a dorit așa mult să-l trăiască și n-a mai apucat. Se spune că l-a găsit existența la începutul unei ore de toamnă. Era atât de tânăr, de frumos! Mușcată de invidie l-a pus repede într-o sticlă și l-a aruncat în cerul înspumat de stele. Cine l-a... Citește în continuare →

Despre copii

"Există un întreg proces de "infertilizare socială". Tinerilor le e transmis, mai mult sau mai puțin voluntar, mesajul că un copil e "scump". Adică îți ia tot: banii (că ai o grămadă de lucruri de cumpărat) timpul (că toată ziua stai numai cu copilul) libertatea (că nu mai stai "ca pe vremuri" să faci ce... Citește în continuare →

Frunză verde cap de pește

Frunză verde cap de pește Uite rima cum sosește. Nu e rimă educată, Nu prea are judecată, În schimb e cinstită rău Poeților le zice "zău?". Uite-o cum te amețește C-ai citit deja o poveste. Dacă-i dai și păhărelul Te duce cu zăhărelul. Umplut de e cu cerneală Nu mai scapi de trăncăneală. Că e... Citește în continuare →

Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat de norii îi despică curg lacrimi din sângele lor, iubito; tu pansează-i dacă nu ai pică. Când sufletul îți spune a sa poveste albă de iarnă se ridică călduri din ochii tăi, iubito; topește-o dacă n-ai haină. Când mă gândesc la tine de parcă-ai fi ultima mea zi soarele arde... Citește în continuare →

Ușa

Mi-a trecut o idee frumoasă prin minte ... dar inima a stat deoparte.   Mi-a trecut un sentiment frumos prin inimă ... dar mintea a stat deoparte.   Trupul mi s-a lipit de suflet.  

Umbrele tale

Noaptea m-a prins iar Cu același gând la tine. În frigul camerei apar Umbrele tale pe sonatine. Muzica le dă formele, Eu le scriu poemele. Cu aceași pană de dor Ce de mult timp o ador. Dansați străine umbre În camera asta pustie. Nimeni n-o să știe A voastră stranie feerie. Doar crengile copacului Bătând... Citește în continuare →

Tomnaticul

Uite-o toamnă care mă privește din colțul verii Printre stropi, cadența frunzelor tăcute. Iar eu, Eu stau ca un făt tomnatic copt de timpuriu. Oh, nu te opri la mine cu ploile, domnișoară; Circulă prin fața anilor mei te rog. Caută în continuare ceilalți ochi. Nu te opri la mine.   Uite-o toamnă care se... Citește în continuare →

Despre frumusețe

"Te miri cum frumuseţea ne dă iluzia deplină a binelui. Când o femeie frumoasă îndrugă prostii, o asculţi şi nu-i observi prostia, și tot ce-ţi spune ţi se pare inteligent. Vorbeşte şi se poartă oribil şi tu vezi în asta ceva drăgălaş. Dacă însă nici nu spune prostii, nici nu face lucruri urâte şi mai... Citește în continuare →

Ochi de apă

Nu mă privi printre culorile curcubeului. N-ai să înțelegi atunci nicio culoare tu, iubită ploaie de vară din privirea mea monotonă. Picătura doar materia pricepe. Aruncă peste mine un gând. Lasă-ți gropițele să se rotunjească de apă și astupă orbitele cu nori ca să nu le găsesc.

Creatorul în fața mâinilor

Mâinile acestea pot mângâia un motan, Spuse Creatorul privindu-le. Iar la o oră oarecare ar putea salva un om. Într-un anotimp alb, pustiu și geros Pot da o îmbrățisare călduroasă. Mâinile, te miri ce grozăvii Mari și frumoase pot face. De la semne de salut politicos, Strângeri de mână respectoase, Sau mai bine gesturi de... Citește în continuare →

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate Te strâng, te iau și apoi te lasă. Cad secerate de prea mult dor înverzit Pe coate, palme până la burice. Ce-ar mai putea să facă dacă Nu sunt chemate să dăruiască Atingerea ce încălzesc obrajii? Acum sunt reci. Au luat răceală de la privire. S-au molipsit și ei de timp... Citește în continuare →

Două busturi plouate

Cerul precum o cupă de apă plină Și-a vărsat puțin dulceața spre cină Legumelor și copacilor din grădină Cântându-le o seară bună în surdină. Melcii mirosind apă de ploaie Au și ieșit imediat la plimbare Să se-nfrupte cu nesaț din șuvoaie, Frunza verde lăsând-o la păstrare, La toamnă s-o primească și pe ea Cu rugăciuni... Citește în continuare →

Iată vine-un nor călare

Iată vine-un nor călare Pe a cerului cărare. Unul gri cam plin de lacrimi Ce te-ar îneca în patimi. Unde-i curaj și tărie Norul devine lăptărie Curgând spre pământ Ca un mic alb veșmânt. Te acoperă cu doctorie Și o cerească euforie. Devii o linie de culori Și te înalți spre valori. Însă dacă-ți lipsește... Citește în continuare →

Conduita pisicească

Cum soare-a mijit o rază Hop și Dora, acum e trează. Sare, miaună și scurmă nisip, De vrei să dormi nu-i deloc chip. Nu-i pasă de cele două ore Ce devin din ce în ce mai sonore. Somnul, pacea nu-și mai găsește Și simți în zi că iar ceva lipsește. Tot ce-i pe masă trebuie... Citește în continuare →

Timpuri cu vină

De ce să semănăm pe ogorul prezentului semințele trecutului nostru? Nu va crește nici o mână de viitor. Ploaia, cea cu darul vieții va ocoli orice speranță sădită de noi acolo. Să nu ne așteptăm să stăm bine la iarnă cu hambarul plin de viitor frumos dacă umplem brazdele cu acest soi de trai.

Poezie și proză

În ultimele luni am început să citesc mai multe cărți concomitent ceea ce pentru mine creează încă un mic disconfort. Acum pe lângă romane citesc și volume de poezii. De obicei încep o carte și nu mă las până nu ajung la ultimul punct. Dacă am început o treabă eu zic să o duc până... Citește în continuare →

Jocul de Marius Iordăchioaia

"viața este un dar al lui Dumnezeu dar lumea ți-l ambalează așa încât majoritatea oamenilor își petrec toată viața despachetându-l.   fiecare hârtie strălucitoare în care este învelit îți propune să continui jocul după regulile scrise de ea   mai întâi dezvelești darul de hârtie creponată a copilăriei apoi de posterele adolescenței de fotografiile de... Citește în continuare →

O, frumoasă mamă

O, frumoasă mamă ce ne ții uniți pe toți sub același cer pomeniți. Ai pe suflet o rană adâncă plină cu chin pe care noi o tratăm cu spirt ieftin de trei decenii, de la revoluția leucocitelor când cancerul ideologiei a fost înfrânt. Au rămas bucăți de boală, mamă scumpă. Dau târcoale la rană și... Citește în continuare →

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

RADIO PROPAGANDA

"Dacă pentru a trăi trebuie să te târăști, ridică-te și mori" - Jim Morrison

Ziarul Minciuna

Minciuna este o boală pe care o vindecă adevărul. Poezii, gînduri și eseuri.

n-icoane

to be... yellow

Simply Vegan Delight

Preparate culinare fără carne, lactate şi ouă.

SeMaiÎntîmplă

De obicei rîd, dar uneori nu.

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

%d blogeri au apreciat asta: