Doar cu tine

Tu ai început să bați înainte ca eu să gândesc. La revărsarea luminii tale din minune în pântecele mamei Doar Dumnezeu a fost martor. Inimă, inimă, surioara mea cea dintâi născută, Nu-ți întoarce trilul ce mă ține în viață. Doar cu tine îmi pot aduce aminte când greșesc.

O altă anatomie

Și unde mai nădăjduiești drăguțo dacă în timp ce vorbești cu hulă un vas de răutate îți plesnește pe marginea sufletului înecându-l? Cum te mai regăsești, cum mai scapi de hienele adunate la rana umedă ca s-o adâncească cu toți colții de regret trecând ca o sabie? Îți vor molfăi hoitul cu sete până la... Citește în continuare →

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi noi la ceas de după-amiază stăm și ne gândim la dragii de la seară cum privirea-n umbră o îndreaptă?   Ce ne facem căci se apropie noaptea? Timpule, ce din dimineți ne trezești în mijlocul zilei ne urmărești Și-n seară ne ții de urât în case,  ... Citește în continuare →

Scară spre cer

Pietrele acestea din zid vă cunosc cel mai bine. Știu tot ce ați pătimit și tot ce ați îndurat. Numai omul cu biciul în mână nu putea vedea cum șoapte spre Hristos zburau printre gratii ca celui ce ține biciul să i se ierte orbirea, să nu fie judecat prea aspru și să primească în... Citește în continuare →

Gânduri cu colți

Să uit, să uit, să uit de mine Să mă gândesc numai la tine, Pe banca noastră sub copăcei Unde cântau mulți gândăcei. Gândăcei cu flori pe aripi lungi Degeaba tot să vrei să îi alungi. La tine vin în zbor să îți arate Cum ochii sunt flori îndurerate. Din culoarea lor ți-ar da și... Citește în continuare →

Ea era

Lui Nicolae Grigorescu Ea era întotdeauna câte ceva. Era un cer pentru pământ, era o noapte pentru o nouă zi; o pădure de brazi în deșert. Ea pur și simplu era. Iar când se plictisea de a fi ceva, își îndrepta prezentul către mine. “Era pentru mine tot ce făcuse Dumnezeu mai frumos pe lume.”

M-am ales cu tine

M-am ales cu tine în viața sufletului. Lasă hârtiile, acelea se vor pierde, se vor fi ars de mult în neștirea de după vestejirea trupurilor noastre. Cenușă neagră, mânca-o-ar câinii albi. Sufletele noastre nu lasă cenusă chiar dacă sunt dimpreună cu al dragostei foc. S-au ales după rânduiala scânteii. În urma noastră rămâne doar o... Citește în continuare →

Vizitatori

Frunzele sunt vizitatorii copacilor. Vin când primăvara încalecă razele soarelui doar că să fugă grăbite printre strigătele toamnei. Le cheamă iarna în pământul singurătății să-i țină locul până s-o sătura și ea de oamenii bolnavi de aerul vieții. Mai bine să fii singură de una singură decât singură înconjurată de altele, spune o vorbă. Cele... Citește în continuare →

2014

2014   Francois Rabelais - Gargantua si Pantagruel Chretien de Troyes - Cavalerul Lancelot Orson Scott Card - Jocul lui Ender Homer - Odiseea Chris Simion - Ce ne spunem cand nu ne mai vorbim Arthur Schopenhauer - Aforisme asupra intelepciunii in viata Oliver Lauren - Delirium vol. 1 Jane Austin - Mandrie si Prejudecata... Citește în continuare →

2013

2013 Guillaume Musso - Chemarea ingerului Guillaume Musso - Vei fi acolo? Suzanne Collins - Jocurile Foamei vol. 1 Suzanne Collins - Jocurile Foamei(Sfidarea) vol. 2 Suzanne Collins - Jocurile Foamei(Revolta) vol. 3 Alexandre Dumas Fiul - Dama cu camelii Alexandre Dumas Tatal - Contele de Monte Cristo vol. 1 Alexandre Dumas Tatal - Contele... Citește în continuare →

Vreme trece, vreme vine

Dacă ți-aș gâtui verile lungi cu o frunză coaptă de toamnă - ai veni la mine preafrumoasă căldură de primăvară să topim împreună soldățeii de nea? (MELODY OF THE NIGHT — PALETTE KNIFE Oil Painting On Canvas By Leonid Afremov)

Minerul

Sunt un miner cu haina veșnic murdară Cobărând în fiecare noapte în a sufletului galerie. Cobor în întuneric, tot mai adânc, departe de lumină Și văd minereul cel de aur al dragostei de tine Strălucind pe marginea prăpastiei dintre Suferința și bucuria de-a te mai vedea o dată. Nu te pot atinge. Mi-e frică să... Citește în continuare →

Zmeul înfrânt

Era o zi înnorată de iunie. Dar ăsta era cel mai neînsemnat detaliu pentru că sărbătoream cu toții o zi importantă. Orice vară vine cu lacrimile sale curgând zile întregi pe obrazul cerului dar în acea zi lacrimile erau de bucurie. O zi frumoasă pentru țara noastră;  ziua în care s-a născut limba română și... Citește în continuare →

Amintirea unei amintiri

Mi-a ciocnit în ușa gândului o amintire. Era îmbrăcată într-o frumusețe tânără, curată, albă, tăcută ca un strop în ocean. Am invitat-o la o cană de ceai. Nu a poftit nimic. Voia numai să șadă lângă fereatra aburindă de căldura de la sobă. Privi afară cum ninge. "Ninge cu amintiri, dragule. Amintire peste amintire." Buzele... Citește în continuare →

Ce a mai rămas

Tăietura e adâncă. Acolo, în emisfera frunzei verzi, unde odinioară se adăpau iubirile cu încredere ca niște antilope însetate de viață. Știau ochii crocodililor din râu și totuși alegeau jumătatea de moarte. Acum râul a secat până la piatră. Numai schelete de crocodil, ochi de lumină din cranii. N-a mai rămas nimic pentru închegare -... Citește în continuare →

Străinul

I Îți scriu câteva cuvinte, Doamne, Cu penița gândului Pe aripa fluturelui, Ca să mă plâng de-un furt. Vai, amarnic furt ce este Că nu mai știu nici cine sunt, Așa de tare mă cutremur. II Când în noapte stăteam Cu iubita-n parc pe bancă, Ațipirăm Doamne, ațipirăm Doar poate vreun sfert de ceas. Când... Citește în continuare →

Focul iubirii

Nu mai rețin dacă următorul paragraf a fost scris de mine sau nu. L-am găsit în folder-ul meu cu gânduri, însă până la urmă important este să înțelegem ceva la sfârșit. Există un foc al iubirii și al rugăciunii, dar există și un foc al păcatului şi al patimii. Primul este aprins de Duhul Sfânt... Citește în continuare →

Poruncă timpului

Cu toate timpurile pe loc repaus! a strigat deodată prezentul. Cu toate timpurile înainte, marș! a strigat apoi viitorul. Cu toate timpurile înapoi, stânga împrejur! în dreapta ținem lumea! a strigat și trecutul. Cu toate timpurile deodat'! a dat poruncă Dumnezeu.  

Inima ca un vulcan

Te-am întâlnit când inima-mi era stinsă. Iar tu cu un singur sentiment ai aprins fluturii de sub ea. Fiind mică, borhotul a erupt repede. Se prelingea pe marginile inimii Coborând și acoperind totul. Cu fiecare erupție creștea inima, Cu fiecare creștere te iubeam mai mult. Devenise neîncăpătoare între coaste.

Iertare

Nu-mi ierta cuvintele. Nu ai de ce. Ele n-au vină. Au sens, nonsens și viață. Nici privirea să n-o blestemi, mai bine spune-i ceva ochiului. Atingerea n-are niciun strop de răutate, numai afurisita de mână e la mijloc, c-ar fi toate mână în mână cu creierul, iar sufletul nu ți-a greșit cu nimic. Pe trup... Citește în continuare →

Suflet orb

Am să-ți sărut sufletul cu nenumărate mângâieri. Ca dovadă vie a iubirii voi lăsa câte un ochi în urma fiecarei atingeri. Nu te speria când lumina se va năpusti asupra lor. Deschide-i unul câte unul. Lasă-i așa deschiși o vreme. Cine știe? Poate vei vedea și tu sufletul meu cum te privește.

Amintiri de Paști

De cum am coborât treptele, un albastru imens mi-a cuprins privirea. Soferul se grăbea să-mi ia bagajele de la spate și a trebuit să-mi închid o clipită ochii ca să mă pot întoarce spre spatele microbuzului. Ce se întâmplă cu tot oceanul ăsta ceresc, Doamne? Nu era urmă de nori. Albastru era la el acasă.... Citește în continuare →

Semne de întrebare

Să ai mare grijă în preajma acestui om. Îi dai un semn de întrebare bine gândit Și el pe loc îți întinde un răspuns grăbit. Ferește-te din calea lui numaidecât, Să nu rămâi apoi fără semne de întrebare.  

Nor de uscat

-Uite un nor de uscat pierdut de cer! -Hai să-l prindem tati! -Mai bine să sărim în el. -Și dacă se va supăra? -Nu cred, dar s-ar putea să ne ude puțin. -Prea târziu, tati, s-a speriat și a fugit...

Laudă casei

Spală un pic ochii cu albastrul cerului, Lasă-ți mâinile mângâiate de iarbă, Nările umpleți-le de mirosul florilor. Doamne, ce frumoasă e casa noastră.   Privirea lungește-o cu zborul unei păsări, Dă-le urechilor din cântecul lor ceva, Gusta și un clei de pe scoarța copacului. Doamne, ce frumoasă e casa noastră.   Vântul să-ți povestească călătoriile... Citește în continuare →

La moartea mea

Să știi bine că nu glumesc. La a treia criză, care va avea loc după Buna Vestire, voi muri. Să mă îngropați cum se cuvine, între 4 amintiri de dragoste cu capac de luna. Apoi puteți arunca peste mine cu un strat consistent de uitare. Pe cruce să scrieți doar o zi, cea în care... Citește în continuare →

Tinerețea armei

Tinerețea armei se măsoară-n gloanțe. Cu fiecare glonț spulberat, o respirație începe și alta se termină. Cu cât își ține mai mult respirația cu atât mai mult avem noi de trăit. Nu lăsați armele să-mbătrânească, să rămână ele tinere în locul nostru.  

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

O carte nescrisă

Am visat mereu să scriu. Și am hotărât să-mi îndeplinesc visul.

Biblioteca

Cititor de Proză- 2009- 2015

ISTORII REGĂSITE

Probabil cel mai bun blog de istorie!

Poteci de dor

"Adevărul, pur şi simplu, e rareori pur şi aproape niciodată simplu" - Oscar Wilde

Rinada

Life| Heart| Travel - Do what you love -

Tipărituri vechi

românești sau despre români

%d blogeri au apreciat asta: