Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat de norii îi despică curg lacrimi din sângele lor, iubito; tu pansează-i dacă nu ai pică. Când sufletul îți spune a sa poveste albă de iarnă se ridică călduri din ochii tăi, iubito; topește-o dacă n-ai haină. Când mă gândesc la tine de parcă-ai fi ultima mea zi soarele arde... Citește în continuare →

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate Te strâng, te iau și apoi te lasă. Cad secerate de prea mult dor înverzit Pe coate, palme până la burice. Ce-ar mai putea să facă dacă Nu sunt chemate să dăruiască Atingerea ce încălzesc obrajii? Acum sunt reci. Au luat răceală de la privire. S-au molipsit și ei de timp... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

My life as Ioana

Vise. Iubire. Miracole. Zâmbete. Poezie. Viață. Matei.

Teoria jocului

Despre boardgame-uri si beneficiile lor in lumea reala

Wazzy's world

A dream is an experience and an experience is real!

Laszlo Alexandru

writer's blog

Diana

Gânduri răsărite din frânturi de lumină.

Literatura ca utopie

Suntem ceea ce citim

%d blogeri au apreciat asta: