Himera poetului

Un timp, un timp, Mai stai un timp, Nu pleca, stai să te alint. Lasă-ți dragostele în cerneala mea Și nu pleca, și nu pleca. Nu te voi întreba de ești a mea Nici a cui ai fost cîndva. Acum e alt timp. Nu-l lăsa Și-nvață-mă să te simt cumva Chiar dacă mereu ești altcineva.... Citește în continuare →

Reclame

Pasărea bucuriei

Pasărea bucuriei tot o pasăre e Dar s-a creat o confuzie. De la un timp mulți oameni Au început a o asemăna cu alta, Alta, de-i zice pasărea fericirii. Nici pomeneală! Ce să aibă aceste două păsări în comun Când una se așează pe umărul drept Cealaltă pe umărul stâng. Da, sigur că amândouă stau... Citește în continuare →

Zi cu nume

O zi trece și alta nouă vine. De-i secundă, oră, an, deceniu Timpul rămâne același geniu, Căci el la trecut nu mai revine Decât în cărțile de istorie creștine, În ziduri crăpate ori în amintire Devine chiar o frumoasă povestire. Geniul lui străbate însă Și o altă taină, stinsă printre oamenii Ce se dau doar... Citește în continuare →

Moment

Vine acel moment în viață Când o dimineță măiastră Te sărută ca o mamă pe frunte Cu ideea unei obișnuințe Că ceilalți de lângă tine Vor pleca spre alte locuințe. Nu mai este atâta tragedie... Sufletul s-a obișnuit deja Cu această pseudo-viață Iar fără sau cu puține lacrimi Spui că asta a fost să fie.... Citește în continuare →

Îndrăgostiții nu vorbesc

De fluturii s-ar adăpa din mine Ar înnebuni complet de tine. Prin suavele corpuri de catifea Toti ochii te-ar putea vedea.   Zboară în cercuri prin stomac Și simt că sunt acolo de un veac, Asteptându-te să îi trezești Cu inima ta să-i încălzești.   Explozie de gânduri frumoase Înconjoară aripile grațioase, Aer și foc... Citește în continuare →

Despre viața prieteniei

Şi prieteniile îşi au viaţa lor. Durează atât timp cât sunt necesare creşterii a doua suflete. Vine un timp când prietenia unui anumit om e o povară; nu-ţi mai spune nimic şi nu-i mai spui nimic. Osmoza dintre sufletele voastre s-a sfârşit. Sunteţi acum unul faţă de altul, două organisme complet închise. Trebuie să cauţi... Citește în continuare →

Cine l-a găsi, al lui să fie

Ați auzit de timpul acela care și-a pierdut viitorul? Și-a dorit așa mult să-l trăiască și n-a mai apucat. Se spune că l-a găsit existența la începutul unei ore de toamnă. Era atât de tânăr, de frumos! Mușcată de invidie l-a pus repede într-o sticlă și l-a aruncat în cerul înspumat de stele. Cine l-a... Citește în continuare →

Despre copii

"Există un întreg proces de "infertilizare socială". Tinerilor le e transmis, mai mult sau mai puțin voluntar, mesajul că un copil e "scump". Adică îți ia tot: banii (că ai o grămadă de lucruri de cumpărat) timpul (că toată ziua stai numai cu copilul) libertatea (că nu mai stai "ca pe vremuri" să faci ce... Citește în continuare →

Frunză verde cap de pește

Frunză verde cap de pește Uite rima cum sosește. Nu e rimă educată, Nu prea are judecată, În schimb e cinstită rău Poeților le zice "zău?". Uite-o cum te amețește C-ai citit deja o poveste. Dacă-i dai și păhărelul Te duce cu zăhărelul. Umplut de e cu cerneală Nu mai scapi de trăncăneală. Că e... Citește în continuare →

Zăpezi pe suflet

Când cerul te privește încruntat de norii îi despică curg lacrimi din sângele lor, iubito; tu pansează-i dacă nu ai pică. Când sufletul îți spune a sa poveste albă de iarnă se ridică călduri din ochii tăi, iubito; topește-o dacă n-ai haină. Când mă gândesc la tine de parcă-ai fi ultima mea zi soarele arde... Citește în continuare →

Ce e uitarea

Mâinile cu rugăminți nenumărate Te strâng, te iau și apoi te lasă. Cad secerate de prea mult dor înverzit Pe coate, palme până la burice. Ce-ar mai putea să facă dacă Nu sunt chemate să dăruiască Atingerea ce încălzesc obrajii? Acum sunt reci. Au luat răceală de la privire. S-au molipsit și ei de timp... Citește în continuare →

Timpuri cu vină

De ce să semănăm pe ogorul prezentului semințele trecutului nostru? Nu va crește nici o mână de viitor. Ploaia, cea cu darul vieții va ocoli orice speranță sădită de noi acolo. Să nu ne așteptăm să stăm bine la iarnă cu hambarul plin de viitor frumos dacă umplem brazdele cu acest soi de trai.

Jocul de Marius Iordăchioaia

"viața este un dar al lui Dumnezeu dar lumea ți-l ambalează așa încât majoritatea oamenilor își petrec toată viața despachetându-l.   fiecare hârtie strălucitoare în care este învelit îți propune să continui jocul după regulile scrise de ea   mai întâi dezvelești darul de hârtie creponată a copilăriei apoi de posterele adolescenței de fotografiile de... Citește în continuare →

O altă anatomie

Și unde mai nădăjduiești drăguțo dacă în timp ce vorbești cu hulă un vas de răutate îți plesnește pe marginea sufletului înecându-l? Cum te mai regăsești, cum mai scapi de hienele adunate la rana umedă ca s-o adâncească cu toți colții de regret trecând ca o sabie? Îți vor molfăi hoitul cu sete până la... Citește în continuare →

Ne părăsesc bătrânii

Ce ne facem acum când în plină zi noi la ceas de după-amiază stăm și ne gândim la dragii de la seară cum privirea-n umbră o îndreaptă?   Ce ne facem căci se apropie noaptea? Timpule, ce din dimineți ne trezești în mijlocul zilei ne urmărești Și-n seară ne ții de urât în case,  ... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Simply Vegan Delight

Preparate culinare fără carne, lactate şi ouă.

SeMaiÎntîmplă

Dacă nu mergeam în ziua aia la pîine, nu te-ntîlneam.

Claudia Adriana

Marcu Claudia Adriana

Cristiftene

“Cât despre mine, sunt un optimist."

Nevoie de noi

"Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vor" Friedrich Nietzsche

andreinewcreation

Nu-mi dați sfaturi. Știu sa greșesc și singur

elenalalablog.wordpress.com/

Trăim împreună, dar fiecare dintre noi traieste singur. Venim aici nu ca sa ne atașăm unii de altii, ci ca să ne ajutăm unii pe alții. Schiarhimandritul Ioachim Parr

%d blogeri au apreciat asta: